Piaţa Unică este una dintre cele mai importante realizări ale UE. Are un impact direct şi în continuă creştere asupra cetăţenilor europeni, iar din punct de vedere al mediului de afaceri a provocat o creştere majoră a ratei de ocupare a forţei de muncă, a dezvoltat oportunităţile comerciale, a dus la lărgirea paletei de opţiuni a consumatorilor din punct de vedere al varietăţii de bunuri şi servicii, a provocat scăderea preţurilor, a dus la realizarea unui grad înalt de informare şi protecţie la nivelul consumatorilor, provocând nu în ultimul rând creşterea competitivităţii internaţionale şi a mobilităţii forţei de muncă.
Buna funcţionare a pieţei interne în sectorul de textile şi confecţii se bazează pe 3 directive specifice ale Consiliului şi pe 4 directive ale Comisiei referitoare la etichetare.
Motivele ce stau la baza acestei legiferări sunt următoarele:
- Dacă prevederile statelor membre cu privire la denumirea, compoziţia şi etichetarea produselor textile ar varia de la un stat membru la altul, acest fapt ar putea fi considerat un impediment în realizarea unei pieţe interne funcţionabile.
- Interesele consumatorilor trebuie protejate prin intermediul informării corecte a acestora.
Directivele Uniunii Europene în domeniu:
Directiva 96/74/EC privind denumirea textilelor
Cadru
Directiva 96/74/EC privind denumirea textilelor cere etichetarea compoziţiei de fibre a produselor textile. Stipulează în acest sens verificări ale compoziţiei produselor textile pentru a analiza dacă informaţiile oferite pe etichetă sunt conforme cu realitatea.
Istoric
Încă din anul 1971 Comisia a emis o directivă menită să armonizeze numele produselor textile, precum şi apariţia acestora pe etichete şi documente de marketing.
Scop
Toate produse ce conţin cel puţin 80% (prin cântărire) fibre textile, acestea incluzând materii prime, produse semifabricate, semiprelucrate, lucrate, semifinite sau produse finite cad sub incidenţa directivei. O listă de excepţii este oferită în Anexa II (de exemplu steaguri, articole de unică folosinţă)
Etichetarea ce prezintă compoziţia de fibre este obligatorie în toate stadiile de procesare industrială şi distribuţie cu scop comercial a produsului.
Evaluarea conformităţii (Art. 13)
Verificările referitoare la conformitatea informaţiilor de pe etichetă cu compoziţia produsului textil se realizează prin intermediul a două directive suplimentare:
Directiva 96/73/EC privind anumite metode de analiză cantitativă a amestecurilor binare de fibre textile
Cadru
Directiva 96/73/EC oferă metode uniforme privind culegerea de mostre şi analizarea acestora pentru a putea fi folosite de către statele membre în scopul determinării compoziţiei de fibre a amestecurilor binare de fibre textile, în ideea implementării Dir. 96/74/EC privind numele textilelor. Aceasta necesită etichetarea produselor textile şi menţionarea compoziţiei de fibre.
Principalele dispoziţii:
- Directiva oferă reguli pentru prepararea mostrelor de test
- Identifică metode diferite pentru analiza cantitativă a amestecurilor binare de fibre textile
- Crează reguli pentru eventualitatea în care nu există (încă) o metodă uniformă
- Specifică procedeele pentru adaptarea la progresul tehnologic
Directiva Consiliului din 26 februarie 1973 privind aproximarea legilor din statele membre referitor la analiza cantitativă a amestecurilor terţiare de fibre.
Principalele dispoziţii:
- Directiva oferă reguli pentru prepararea mostrelor de test
- Identifică metode diferite pentru analiza cantitativă a amestecurilor terţiare de fibre textile
- Crează reguli pentru eventualitatea în care nu există (încă) o metodă uniformă
- Specifică procedeele pentru adaptarea la progresul tehnologic
Structura directivei:
Directiva conţine 19 articole şi 6 anexe. Cele 19 articole au rolul de a descrie condiţiile şi regulile ce se aplică la etichetarea textilelor şi a procedurilor de adaptare a directivei la progresul tehnologic.
- Definiţia produsului textile (Art. 2)
- Toleranţa permisă a anumitor fibre (Art. 4)
- Limbile folosite pe etichetă (Art. 8)
- Cazuri în care directivele nu se aplică (Art. 10)
Anexele specifică următoarele:
- Anexa I - Numele fibrelor şi descrierea lor
- Anexa II - Rabatul permis în calcularea masei de fibre
- Anexa III – Excepţii de la etichetarea obligatorie
- Anexa IV – Produse ce necesită marcaje globale
- Anexa V, VI – Informaţii cu privire la consolidarea directivei
Directiva Comisie 97/37/EC, Directiva Comisiei 2004/34/EC, Directiva Comisiei 2006/3/EC, toate privind adaptarea la progresul tehnologic a anexelor I si II a directivei 96/74/EC
Aceste directive adaugă şase fibre noi listei de nume de fibre: Cashgora, Lyocell, Polyamide, Aramid (Dir. 97/37/EC), Polilactida (Dir. 2004/34/EC), Elastomultiester (Dir. 2006/3/EC)
Directiva 2006/2/EC adaugă ultimele două fibre (Polilactida si Elastomultiester) metodelor de testare uniformă a analizei cantitative.
Din punct de vedere legislativ, legislaţia comunitară aplicabilă în sectorul de textile şi confecţii este atinsă în capitolele de acquis ce ţin de libera circulaţie a bunurilor (capitolul 1) şi politica industrială (capitolul 5).
Directiva Comisiei 2006/2/EC priveşte adaptarea la progresul tehnologic a anexelor I şi II a directivei 96/73/EC. Directiva 2006/2/EC adaugă ultimele două fibre (Polilactida, Elastomultiester) modelelor de testare uniformă a analizei cantitative.
Textilele şi confecţiile intră însă şi sub incidenţa capitolelor privind Competiţia şi Comerţul.
- Competiţie: Reguli cu privire la acordarea de ajutor industriilor fibrelor sintetice:
- Codul cu privire la ajutorul acordat pentru industriile fibrelor sintetice
- Notificarea Comisiei referitoare la extinderea perioadei de validitate a Codului